Predoslovia cronicii lui Neculce 

pag.36

=Predoslovia cronicii lui Neculce precizează izvoarele din care s-a inspirit cronicarul.Spre

deosebire de Gr. Ureche şi Miron Costin, care, vorbind despre un trecut mai îndepărtat, se

bazează în mare măsură pe lucrările altor istoriografi români şi străini, Neculce se documentează

şi din tradiţia orală. Cronica lui Neculce este, în cea mai mare parte, o operă personală, bazată pe fapte trăite direct, văzute cu ochi de artist şi înfăţişate cu mijloace literare, fapt care îi dă o deosebită valoare artistică.

  În ’’Predoslovie’’ , Ion Neculce demonstrează că este înzestrat cu simţul unui adevărat istoric, întrucât face o succintă trecere în revistă a scrierilor anterioare, referindu-se totodată şi la izvoarele avute în vedere de acestea. De pildă, despre întemeierea Moldovei, cronicarul relatează că nu există „letopiseţe scrise de pământeni vechi”, Grigore Ureche fiind nevoit să se inspire din documentele altor istorici pentru a consemna acest eveniment. Referindu-se apoi la letopiseţul lui Miron Costin, Neculce menţionează că, neputând fi terminat de acesta, l-a definitivat fiul său, Nicolai Costin, ducând evenimentele până la domnia lui Dabija-vodă. Admiră scrierea lui Miron Costin care nu a observat unele scrieri ale vremii,pentru că au fost neadevărate,fiindcă ,,mai bine știu cei de locu decât cei streini.....istoriile celi vechi mai bine le știu istoricii,că le au scris,iar nu audzite.” Motivaţia pentru care scrie acest letopiseţ este aceea de a da mărturie despre istoria ţării, care să rămână de învăţătură urmaşilor. 

== «Neculce creează realitatea”scria profesorul Alexandru Piru și este adevărat,pentru că

Ion Neculce este primul dintre cronografii moldoveni care a înţeles că legendele, cîntecele bătrîneşti, întâmplările transmise din generaţie în generaţie, care arată concepţia poporului despre bine şi rău, despre ţară şi duşmanii ei, despre cauza sfîntă a apărătorilor drept – credincioşi ai vetrei strămoşeşti şi despre uneltirile celor păgîni, vicleni şi pofticioşi de pămînturi străine, sînt strîns legate cu istoria, cu ceea ce s-a întîmplat în realitate.

 Cronicarul a fost contemporan cu evenimentele relatate, a fost martor ocular a multora şi chiar părtaş la cele mai însemnate întîmplări.Perioada descrisă de Ion Neculce coincide cu instaurarea în Moldova a aşa numitului regim turco-fanariot.  Caracterul de atuenticitate al scrierii îl arată pe cronicar un scriitor adevărat, care depăşește  preocupările şi intențiile unui istoric. O operă istorică, prin materialul prezentat, nu are valoare literară, nu produce emoţii estetice. Neculce însă avea trecutul de luptă al poporului „în inima sa“, după cum singur mărturiseşte. Opera lui Ion Neculce face trecerea de la literatura istorică la literatura artistică.

       Pornind de la această convingere, Ion Neculce introduce în istoriografia moldovenească un capitol alcătuit din istorii orale, atribuindu-le valoare de mărturii documentare. Povestirile din,,O samă de cuvinte” cunoscute mai bine decît cronica sa,arată că a fost impulsionat de grija istoricului scriitor de a păstra vie, de a nu lăsa uitării memoria istorică a poporului.,,O seamă de cuvinte” cuprind 42 de legende culese din istoria nescrisă a moldovenilor, repovestite în limba moldovenească. Aceste fragmente de istorie orală evocă vremile de domnie a diferiţilor voievozi moldoveni:Ştefan cel Mare, Petru şi Iliaş Rareş, Alexandru Lăpuşneanul, Ieremia Movilă, Miron Barnovskii, Gheorghe Ştefan, Gheorghe Chica, Ştefăniţă Lupu,completînd anumite informaţii din letopiseţele lui Grigore Ureche şi Miron Costin Acestea sunt valoroase ca mărturii documentare privind geografia politică, situaţia etnică şi demografică din zonele învecinate hotarelor Moldovei. Astfel,povestirile din,, O samă de cuvinte” nu sunt simple fantezii literare, ci legende ţesute în jurul unor fapte istorice.

   În concluzie, Letopiseţul lui Ion Neculce este şi un argument definitiv împotriva celor «oameni neînvăţaţi de n-au citit bine la istorii, că au defăimat pe moldoveni», după cum scria însuşi cronicarul în Predislovie. Neculce a făcut pentru literatură mai mult decât pentru istorie,astfel el este primul scriitor care a servit urmașilor nu numai izvor,dar chiar ca model de istoric literar.