pag 114

Elementele verbale dintr-un dialog sunt cuvintele= și structurile de limbaj (propoziții, fraze) folosite pentru a transmite un mesaj. Acestea includ, de asemenea, componentele paraverbale, care sunt caracteristicile vocale care însoțesc cuvântul, precum intensitatea vocii, ritmul vorbirii, tonul, intonația și pauzele. 

Elementele verbale propriu-zise

·        Cuvintele: alegerea cuvintelor potrivite pentru a exprima o idee.

·        Structurile gramaticale: modul în care sunt construite propozițiile și frazele.

·        Mesajul: informația sau enunțul verbal care este transmis de la vorbitor la ascultător. 

Elementele paraverbale (caracteristici vocale)

·        Intensitatea vocii: nivelul sonor al vocii (tare, încet).

·        Tonul vocii: modulația vocii, care poate transmite emoții (furie, bucurie, surpriză).

·        Ritmul vorbirii: viteza cu care se vorbește (rapid, lent).

·        Intonația: variația tonului pe parcursul vorbirii.

·        Accentul: sublinierea anumitor cuvinte sau silabe.

·        Pauzele și tăcerile: momente de liniște folosite intenționat pentru a crea efect sau a lăsa loc de gândire.

·        Dicția: claritatea cu care sunt pronunțate cuvintele.

Elementele nonverbale în dialog includ semnale transmise prin corp, față și voce, cum ar fi expresiile faciale, gesturile, postura, contactul vizual, tonalitatea vocii, ritmul și pauzele. Aceste elemente nu sunt cuvinte, dar au o mare importanță, deoarece influențează percepția mesajului, oferă indicii despre starea emoțională a vorbitorului și pot completa sau chiar contrazice mesajul verbal. 

Exemple de elemente nonverbale

·        Expresii faciale: Zâmbete, încruntări, ridicarea sprâncenelor. Acestea pot indica emoții precum bucuria, tristețea sau surpriza.

·        Gesturi: Mișcarea mâinilor sau a brațelor pentru a sublinia o idee. De exemplu, un gest de indicare sau un „ok” făcut cu mâna.

·        Postura corporală: Cum stă o persoană; o postură deschisă poate indica deschidere, în timp ce o postură încrucișată poate sugera defensivitate.

·        Contact vizual: Privirea directă în ochi, evitarea privirii sau privirea în altă direcție.

·        Spațiul personal (proximitatea): Distanța fizică dintre interlocutori.

·        Aspectul exterior: Îmbrăcămintea, coafura, îngrijirea personală. 

Exemple de elemente paraverbale (care însoțesc vorbirea)

Acestea sunt adesea incluse în comunicarea nonverbală, deoarece nu sunt cuvinte, dar sunt legate de voce: 

·        Tonalitatea vocii: Modul în care sună vocea (caldă, rece, iritată, veselă).

·        Volumul: Dacă vorbitorul vorbește tare sau încet.

·        Ritmul și debitul: Viteza cu care vorbește o persoană.

·        Intonația: Căderile și ridicările tonului în vorbire.

·        Pauzele: Tăcerile folosite strategic sau neintenționat în timpul conversației.

 

Pag.114

 

Aparitia batranului este bizară, decrutâandu-l pe Felix atunci cand ii spune:,,nu-nu sta nimeni, aici", răspuns de domeniul absurdului. Portretul fizic, realizat prin ochii lui Felix, ca personaj-martor, reliefează, prin caracterizare directă, un personaj descris grotesc.Expresia feței arată surpriza,deruta în fața celui necunoscut,nu poate vorbi,bolborosește ,evită să-l privească direct pe băiat. Comportamentul, gesturile, atitudinea lui Felix în fața lui moș Costache sunt ale unui om timid.Cuvintele prin care dorește să afle despre Costache sunt potrivite scopului său,acela de a se recomanda.Tonul vocii este politicos și clar.Este derutat de aspectul exterior al celui cu care dorește să dialogheze,de tăcerea și pauzele acestuia,de privirea neplăcută cu care este întâmpinat.

Felix este un individ sensibil,emoționat,timid.