pag.32

Predosloslove-Grigore Ureche

,,Mulţi scriitorii au nevoit de au scris rândul şi povestea ţărâlor, de au lăsat izvod pa urmă, şi bune

şi rele, să rămâie feciorilor şi nepoţilor, să le fie de învăţătură, despre cele rele să să ferească şi să

să socotească, iar dupre cele bune să urmeze şi să să înveţe şi să să îndirepteze. Şi pentru aceia,

unii de la alţi chizmindu şi însemnând şi pre scurtu scriind, adecă şi răposatul Gligorie Ureche ce

au fost vornic mare, cu multa nevoinţă cetind cărţile şi izvoadele şi ale noastre şi cele striine, au

aflat cap şi începătura moşilor, de unde au izvorât în ţară şi s-au înmulţit şi s-au lăţit, ca să nu să

înnece a toate ţările anii trecuţi şi să nu să ştie ce s-au lucrat, să sa asemene fierălor şi

dobitoacelor celor mute şi fără minte. Pre aceia urmând şi chizmând, măcar că să află şi de alţii

semnate lucrurile ţărâi Moldovii, apucatu-s-au şi dumnealui de au scris începătura şi adaosul,

mai apoi şi scăderea care să vede că au venit în zilele noastre, după cum au fost întâiu ţării şi

pământului nostru Moldovei. Că cum să tâmplă de sârgu de adaoge povoiul apei şi iarăş de sârgu

scade şi să împuţinează, aşa s-au adaos şi Moldova, carea mai apoi de alte ţări s-au descălecat, de

s-au de sârgu lăţit şi fără zăbavă au îndireptatu.”

=Motivaţia pentru care scrie acest letopiseţ este aceea de a da mărturie despre istoria ţării, care să rămână de învăţătură urmaşilor. Letopisețul este precedat de o „Predoslovie”, în care autorul își expune motivele și justifică scrierea Letopisețului – „ca să nu se înece … anii cei trecuți și să lase urmașilor amănunte despre cele ce au fost să se petreacă în anii de demult, dar și din grija ca aceștia să nu rămână „asemenea fiarelor și dobitoacelor celor mute și fără minte.“El nu scrie numai pentru a informa, ci și pentru a educa, pentru a oferi un îndreptar de viață:,,să rămâie feciorilor și nepoților, să le fie învățătură.”Istoria este necesară este o datorie patriotică obligatorie pentru orice popor care vrea sa paseasca pe o prima treapta a culturii.

Este interesantă atitudinea sa, care denotă preocupări erudite de cercetător şi istoric. Încearcă să nu se lase influenţat de sentimente, deşi e conştient că ţara sa este aşezată „în calea răotăţilor”, însă poziţia sa caută a fi, oarecum, cea a omului obiectiv, care nu vrea să afle circumstanţe atenuante pentru situaţia în care se găseşte neamul său. Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele şi întâmplările cele mai importante, ţinând foarte mult să fie nu un ,,scriitor de cuvinte deşarte, ci de dreptate”.

=Grigore Ureche, cronicar moldovean, in lucrarea "Letopisetul Tarii Moldovei" scria: "de la Ram ne tragem",însemnând forma arhaică a cuvântului Roma și susținea latinitatea și originea comună a moldovenilor, muntenilor și ardelenilor. 

Învatatura limbii latine i-a înlesnit lui Ureche cunoașterea originii romane a poporului nostru; aduce argumente lexicale în sprijinul romanității, dar recunoaște că în limba noastră s-au,,amestecat" și cuvinte ale vecinilor,,macar că de la râmi ne tragem"Grigore Ureche demonstra latinitatea limbii române,enumerând mai multe exemple din lexicul românesc de origine latină: “carne, găină, muiare, părinte, al nostru” cu echivalentul lor latin, ”... şi altile multe cu acestea din toate limbile, carile nu le putem să le însemnăm toate”, cronicarul conchide edificator: “şi alțile mulţi de limba latinească, că de le-am socoti pre amăruntul, toate cuvintele le-am înţelege”. În același capitol este identificată legatura divină între om și Dumnezeu, datorită faptului că toate se petrec după „cumu-i voia domnului.”