Chirița în provinție

pag.68

1

a=straie nămțăști;care au înlocuit anteriul și giubeaua;garnituri nemțăști;care au înlocuit mâncărurile tradiționale;

b=alimente:vechi=cozonaci, pasca, pastramuri, dulceti, vutci, visinapuri... ca la casa omului... sau macar sa-mi faca la masa vrun cheschet, vro plachie, vro musaca, vro capama, vro paclava... vro ciulama.,borș,alivenci.. bucate crestinesti... sanatoase si usoare... 

noi=bulionuri;blanmanjele,garnituri nemțăști

 = îmbrăcăminte:  vechi=anteriu si cu giubeaua.//nou: sapca de aghiotant si un palton cu bumbi mari ;

2=Grigore Bârzoi rămâne la fel de necioplit, cu toată strădania Chiriței de a-l transforma. Se chinuie în straie strâmte nemțești, se rușinează de nasturii mari cât niște farfurii și jinduiește după bucatele cele crestinești sănătoase și ușoare pe care dumneaiei, cucoana, nu le mai pregătește. .Bârzoi este comod,lipsit de inițiativă..Chirita îl obligă să-si schimbe obiceiurile vestimenare,culinare,după moda de la Iași.Chirița este hotărâtă să-l vadă pe ispravnic în haine moderne și-i răspunde cu glas tăios,făcând comparație cu aspectul lui jalnic din trecut. În schimbul de replici intre cei doi soți,se confruntă vechiul și noul, orientul și occidentul caracteristic civilatiei românești pașoptiste.

3=Văzându-l pe Ion ducând zahărul primit mită,Bârzoi acceptă fără a se opune,dar îi pretinde Chiriței să facă dulcețuri.  Chirița si Bârzoi sunt reprezentanții ideilor parvenite,a snobismului și corupției. Bârzoi este comod,lipsit de inițiativă.Chirița îl obliga să-și schimbe obiceiurile vestimentare,culinare,după moda actuală.El știe cum să obțină avantaje materiale din funcția sa , ca în scena primiri peșcheșiului în zahăr.Spre deosebire de Chirița,Bârzoi este un provincial conservator,cu nostalgia traiului patriahal.

4= Despre mentalitățile epocii si despre receptarea culturii și civilizației apusene a scris 

Vasile Alecsandri, în teatrul sau. Comedia “Chirita in provinție”, reprezentată pe scenă in 1852,

înfățișează modul în care sunt receptate influențele Occidentului într-o familie de boieri din

provincie.

Chirita, personajul principal al piesei, este soția boierului Grigore Bârzoi. Visul ei este să

introducă ideile progresiste în Bârzoieni, să-l căsătorească pe Guliță, fiul ei cam prostanac, cu

Luluța,orfana, pentru avere și să-l facă pe soțul ei ispravnic, pentru a parveni.

Conflictul piesei pune în evidență diferite concepții de viață:

-conceptia conservatoare a boierului de tara, reprezentat de Bârzoi;

-falsul progres – atitudinea femeii care imită moda timpului, reprezentată de Chirița și Guliță;

-ideile noi, progresiste, ale tinerei generații, reprezentate de Leonaș, un tânăr isteț si cinstit,

îndrăgostit de orfana Luluța.

Atitudinea  autorului  este  ironică  și  critică  la  adresa  unor  moravuri din  epocă:  falsa

cultură, imitarea cu orice preț a modei, snobismul, cosmopolitismul, negarea tradiției.

CHIRIȚA reprezintă parvenitismul, ridicolul, discrepanța majoră între ceea ce este și ceea ce vrea

sa pară. Privită însă din perspectiva schimbărilor din societatea în care trăiește, Chirița oferă

imaginea adoptării stângace, dar sincere a influențelor apusene, deschiderea către noua modă,

care contrastează cu conservatorismul retrograd al lui Bârzoi

5=Receptivitatea   femeilor   la   noutățile   civilizației   occidentale,   atitudinea   lor

progresista in contextul epocii, reprezintă o constatare comună în notele de călătorie ale unor

străini, așa cum sunt reproduce de Neagu Djuvara în capitolul ,,Boierii”, din lucrarea,,Între Orient și

Occident.” (Țările române la începutul epocii moderne) Prima mărturie îi aparține lui Saint-Marc

Giradin ( literat și om politic francez ):,,După inegalitate, lucrul cel mai izbitor pentru un străin,

la Iași și la București, este amestecul și diversitatea hainelor. […] Femeile însă, de multă vreme,

se îmbracă toate europenește… Se știe bine că femeile sunt întotdeauna primele care pășesc pe

calea civilizației…”

A doua constatare face parte din jurnalul de campanie al contelui de Langeron, emigrat

francez, general în armata rusă, despre perioada 1806 – 1812:,, În 1806, am întâlnit încă multe

femei purtand îmbrăcăminte orientală, trăind în casă fără mobile și cu bărbați geloși nevoie

mare. Însă revoluția care s-a petrecut atunci la Iași, apoi la București și in provincie, a fost pe

cât de  rapid apoi tot  atât  de  completă:  după  un an,  toate femeile din  Moldova și  din Țara

Românească au luat portul European […] Casele s-au umplut de servitori străini, de bucătari

francezi și, prin saloane și iatacuri, nu s-a mai vorbit decât franțuzește. […] Moda apuseană

accentuează, la aceste doamne, gustul pentru lux mai mult decât la bărbații lor. […] La bărbați,

schimbarea este într-adevăr mai înceată.Și, mai ales, li se întâmplă să se întoarcă la ce fusese

altadată.”

Aceste observații sunt valabile și pentru Chirița. Ea aduce un profesor francez pentru

educarea lui Guliță (e adevărat că rezultatele sunt de-a dreptul hilare), îl obligă pe servitor să

respecte eticheta, să-i aducă scrisoarea pe tavă (o scenă de un comic savuros), cochetează cu

barbați mai tineri, face echitație, adoptă noua vestimentație, obligându-l și pe Bârzoi să poarte

haine,,strâmte” nemțești, schimbă meniul tradițional (Bârzoi îi reproșează că nu se ocupa de

gospodărie: ‚‚să   facă   cozonaci,   pască,   pastrămuri, dulceți,vutci, visanapuri… ca   la   casa

omului… sau măcar să-mi facă la masă vreun cheschet, vro plachie, vro musaca, vro capama,

vro baklava... vro ciulama…  bucate creștinești… sănaăoase  și ușoare”), schimbă tabieturile

soțului:îi servește masa de prânz la ora 5, când joacă boierii cărți”. Cum fiii de boieri își fac

studiile la Paris, iar in saloane conversațiile se poartă în franceză, din dorința de a imita vorbirea

la modă, Chirița utilizează cu volubilitate un jargon romano-francez. În portretizarea Chiriței,

comicul de limbaj reda incultura, imitarea cu orice preț a modei.

Dincolo   de   aspectul   comic,   Alecsandri   surprinde   o   societate   în   schimbare, în   care

coexistă formele hibride ale civilizației românești.Efectele comice rezultă din contrastul dintre

intenția de schimbare, de adaptare la nou și mijloacele utilizate. Stângăciile hilare ale Chiriței

sunt oglinda unei societăți polarizate: pe de-o parte, elita intelectuală care aduce mentalitatea

occidentalî și, pe de altă parte, masa care adopta noutățile civilizației,într-o primă etapă, prin

imitație.

CARACTERIZARE

Chirita in provintie de Vasile Alecsandri

Chirita Barzoi este personajul principal și eponim al comediei, soția lui Grigore Bârzoi și mama a trei copiii: Aristița, Calipsița și Guliță.

Întreaga piesă se concentrează în jurul protagonistei, o moșiereasă de la țară, incultă și grosolană, care dorește să pară o aristocrată educată, cu preocupări mondene și vorbitoare de limbă franceză. Personajul devine comic tocmai prin acest contrast între esență și aparență, între ce este de fapt și impresia pe care vrea s-o lase celorlalți.Trăsăturile de caracter ale eroinei reies, în mod indirect, din atitudinile și vorbele ei, din relația cu celelalte personaje și în mod direct din didascaliile dramaturgului sau din opiniile altor personaje.

Coana Chirita se înfățișează în mai multe ipostaze:Chirița este o proncială de o mitocănie desăvârșită, dornică să-și însușească bunele maniere ale saloanelor pariziene, de aceea ea,, trage tiutiun”, e armazoană, cochetează cu barbații, obligă argatul să-i aducă răvașul de la Bârzoi pe talger cu servețel, angajează profesor de franceză pentru Guliță, ea însăși vorbește o franceză moldovenească „nous disons comme sa en moldave”= așa zicem noi în moldovenește. Masa nu trebuie să fie servită înainte de ora 5, pentru că așa-i moda la leși. Ca orice cucoana gingașă și delicată, trebuie să pară sensibilă, de aceea leșină, ca să producă impresie și trebuie ajutată cu săruri, ca să-și revină. Aceste atitudini evidențiază indirect snobismul și parvenitismul Chiriței, trăsături care o definesc.Din atitudinea și mentalitatea eroinei reiese, indirect, o alta ipostază a Chiriței, aceea de boieroaică de nivel mediu, dornică de ranguri sociale, de aceea își dorește să ajungă ispravniceasă: ,,Ah! cumnățâcă, să mă fac ispravniceasă! alta nu doresc pe lume!Isprăvniceasă cu jandări la poartă!”

Dominată de dorințe ariviste, își trece în pașaportun fals titlu de noblețe, baroan, fapt ce-i miră pe musafiri, cărora le răspunde cu trufie: ,,De ce nu? dacă-i moda.” Altfel, Chirița își ceartă slugile într-un limbaj vulgar, de mahala, care contrastează cu pretențiile ei, de isprăvniceasă mondeăa: ,Auzăi, țopârlanii!; Afară, mojicilor, că vă știu eu de mult că sunteți buni de gura și răi delucru; Bată-te cucu, mangositule!”

Chirita este la vârsta critică, ridicolă prin faptul că e mare amatoare de aventuri amoroase,trăsături ce reies indirect din cântecelul prin care își exprimă emoțiile stârnite de curtea pe care i-o face Leonaș,: ..Iată-l, văleu! Fără să vreu Sâmț acum, zău, Că mă roșesc! Mii de furnici, De tricolici, De vafcolici Vai! ma muncesc!"Din didascaliile autorului reies, direct/indirect comportamentul caraghios al eroinei, gesturile voit cochete și penibile manifestate în dialogul cu ofițerul Leonaș: Chirița cochetează,coborând ochii și trăgându-și mâna,cu pudoare,cu dragoste.

Chirița este o mamă lipsită de responsabilitate, care nu știe să-și educe copiii,degradându-le personalitatea printr-un răsfăț ridicol și cu totul deplasat. Superficialitatea prin educația și instrucția lui Guliță reiese, indirect, din didascalii și din vorbele eroinei. La începutul piesei, atunci când țăranii vin la Chirița să-l reclame pe Guliță că a vânat un vițel, că a dat foc bordeiului cu ciubucul cel de hârtie, că ține calea fetelor din sat, Chirița reacționează cu violență sș-i amenință furioasă:,,Tacă-vă gura, mojicilor!; Cu biciul pe spate V-oi da! V-oi da eu dreptate Asa!”

.Limbajul Chiriței este ilustrativ pentru caracterul superficial, pentru lipsa de cultură și pentru snobismul ei. Amestecă limba moldovenească plina de savoare - ,,așa, cumnățâcă, o găsi, bucățaca tăietă, roșaie” cu franțuzisme,,uvraj, musiu, desir, bontonuri”: și cu expresii populare :,,mă
muncește cugetul, nu dau tatarii.”

 Chirita vorbește o limbă franceză ridicolă, traducând din românește cuvânt cu cuvânt expresii care în limba franceză au alt sens ori nu există deloc. Astfel,ea spune:,,un tambour d'instruction; fleurs de coucoii, laver le baril,parler comme l'eau.

 

Celelalte personaje sunt mai puțin conturate.

Grigore Bârzoi este la fel de necioplit, cu toată strădania Chirțtei de a-l ciopli. Se chinuie în straie strâmte nemțești, se rușinează de nasturii mari cat niste farfurii și jinduiește după ,,bucatele cele crestinești sănătoase și ușoare pe care dumneaiei,cucoana, nu să mai catadihsește să le pregatească.” Abaterile de la moralitate ale ispravnicului Bârzoi sunt sintetizate în modalitatea ingenioasă de a stoarce bani de la impricinați: un curcan este cumpărat de solicitant in anticamera cancelariei și oferit ca plocon ispravnicului, astfel încât, în scurt timp, pasarea fusese vândută de 57 de ori.

Guliță este fiul soților Bârzoi, un adolescent de 14 ani, prost si răsfățat, care produce celor din jur necazuri.
El este caracterizat direct de către profesorul de franceză, Șarl, care-l consideră copil obraznic și de Chirița, mandră că odrasla ei are duh și-l sărută cu drag. Chirița îl examinează la limba franceză și acesta răspunde franțuzind cuvintele românești, producând un comic irezistibil: ,,furculision, fripturision,invârtision. Ea este entuziasmată de inteligența băiatului și exclamă cu mândrie:,, Bravo Guliță! îil sărută.). Oripilat, monsiu Șarlă izbucnește furios:,, Gogomanition, va!”

Deși are numai 14 ani, Guliță este de acord cu a se logodi cu Luluța, o fată de 15 ani, orfană dar cu zestre mare.

Aparitia lui Leonaș, un reprezentant al ideilor noi, delimitează în piesă momentul intrigii. După ce a stat trei ani la Paris, revenit în țară, el o caută pe Luluța, pe care o știa din copilărie și vrea s-o scape din mâinile Chiriței.
Travestit în ofiter ,,cu musteți mincinoase", el reapare in casa Bârzoi,,o flatarisește" pe Chirița jucând rolul îndrăgostitului și îi cere acesteia un portret. Mai târziu, voind s-o răpească pe Luluța, vine îmbrăcat în costum de,,bricicar" și descoperă,,coțcăriile”ispravnicului Bârzoi. La ultima apariție, travestit în actriță, Leonaș se logodește cu Luluța și apoi ăși dezvăluie identitatea anunțându-i pe cei prezenți că el este noul ispravnic.
Leonaș nu este un personaj comic, decât în măsura în care jocul lui o pune pe Chirița într-o ipostază comică. El este, de fapt, un alter ego al autorului, cel care sancționează parvenitismul familiei Bârzoi.
Tot jocul personajului pare să pornească dintr-o ambiție măruntă, aceea de a se răzbuna pentru că fusese alungat rusșnos din casa Chiriței.