Analiza textelor dramatice

Pag.182

1=factor neprevăzut:

Scrisoarea pierdută capătă importanța unui personaj , urmărită cu asiduitate de

ceilalți(Tipătescu, Zoe, Cațavencu), apărând și dispărând subit și îndeplinindu-și

exemplar rolul de a întreține tensiunea dramatică. Pe măsură ce acțiunea înaintează

, scrisoarea își asociază noi semnificații. Inițial , ea este doar expresia unui sentiment intim , dar , din momentul ce este pierdută, ea înseamnă girul păstrării

onorabilității (Zoe), provocarea de a doborî un adversar politic(Trahanache), șansa

unei ascensiuni politice(Cațavencu ) sau dovada zelului de subaltern(Pristanda)

Gasirea si pierderea succesiva a   scrisorii  de amor   constituie  principala  situatie   comica  in  care  

sunt implicate personajele si din care reies trasaturile lor de caracter: Zoe Trahanache

pierde scrisoarea amoroasa de la amantul ei, Tipatescu, Cetateanul turmentat o

gaseste, dar nu se poate abtine sa nu o citeasca, din care cauza ii este furata de

Catavencu si devine mijloc de santaj pentru postul de deputat; acesta o pierde intr-o

incaierare si este gasita din nou de acelsi cetatean, care, in sfarsit, o inapoiaza

“andrisantului”, adica  Zoei.  Cand  se  parea   ca  santajul  politic nu  are  sanse  de

izbanda, apare Dandanache care chiar invinge la alegeri, capatand mult-ravnitul

post de deputat cu ajutorul unei scrisori de amor, pe care insa nu o inapoiaza,

pentru ca “mai trebuie s-aldata”. Se sugereaza astfel, ca arma politica a santajului

va fi eficienta si in viitor, cinstea si meritele politice neavand nicio sansa in viata

politica.

2=scenă cu ritm rapid:

 La întrunirea electorală,Trahanache anunţă drept candidat pe domnul Agarniţă Dandanache, în sală se iscă o încăierare cu strigăte, huiduieli şi fluierături intre reprezentanţii celor două grupuri politice, peste care Caţavencu raccneşte din toate puterile, încercând să facă publică relaţia amoroasă dintre prefect şi Zoe Trahanache şi aducând ca dovadă scrisorica de amor în învălmăşeala creată, Caţavencu îşi pierde pălăria şi o dată cu ea scrisorica de amor, care fusese pusă în căptuşeală, de aceea nu reuşise nimeni s-o găsească.

=scenă cu ritm lent:

Prefectul este preocupat şi de primirea pe care trebuia să i-o facă lui Agamiţă Dandanache, care vine însoţit protocolar de Zaharia Trahanache. Dandanache vorbeşte "peltic şi sâsâit" şi, deşi face cunoştinţă cu toţi trei, îi confundă tot timpul, referindu-se mereu la Zoe ca la nevasta prefectului, fiind incapabil să ţină minte cine este fiecare dintre ei. Trahanache îl asigură pe Agamiţă de câştigarea alegerilor, deşi acestea nu se finalizaseră, iar lui Dandanache i se pare firesc să ocupe postul de deputat, considerând că are merite politice deosebite, argumentând ridicol: "eu... care familia mea de la patuzsopt în Cameră...". Ameţit de drum, Agamiţă le relatează lui Tipătescu şi Zoei împrejurarea prin care ajunsese candidat în judeţul lor, după ce mai întâi fusese respins de comitetul central pentru că nu era "marcant"

3=.monologul lui ghita pristanda din actul 1, scena 2

Scena 2 il surprinde pe Ghita Pristanda singur, meditand la statutul de politai aflat in slujba personala a celor de la putere. El o citeaza pe nevasta sa, care il sfatuia aspura tacticii pe care sa a aplice in telatia cu sefii : "Ghita, Ghita, pupa-l in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand"

  Monologul lui Tipătescu

După ce o linişteşte pe Zoe de dragul

aparenţelor, Tipătescu are un monolog în care conştientizează deşertăciunea luptei sale cu

Caţavencu: ,,Iaca pentru cine sacrific atâta vreme liniştea mea şi a femeii pe care o iubesc…” El

recunoaşte astfel superioritatea intuiţiei  feminine chiar în chestiunile de ,,politică”.

Monolog:Scena V

,,ZOE singură (agitată, scoate gazeta şi citeşte): „în numărul de mâine al foii noastre vom reproduce o interesantă scrisoare sentimentală a unui înalt personaj din localitate către o damă de mare influenţă. Originalul va sta de mâine la dispoziţia curioşilor, în biuroul nostru de redacţie. Atât pentru astăzi. A bon entendeur salut!..." Ce mai e de făcut?... (se plimbă agitată, apoi se opreşte ca în faţa unei inspiraţii) Trebuie să alegem pe Caţavencu. Nu mai încape vorbă, nu mai e vreme de stat la gânduri. Cu un mişel ca el, când ne ţine la mână aşa de bine, lupta ar fi o copilărie, o nebunie... Fănică... trebuie să se învoiască... trebuie... Ei! ş-apoi! mai la urmă Caţavencu poate fi tot aşa de bun deputat ca oricare altul... Dar unde e Fănică? unde poate să fie?”...( Zoe citește cu glas tare știre publicată în gazeta,,Răcnetul Carpaților", prin care cititorii sunt anunțați că în numărul de a doua zi se va reproduce "o interesantă scrisoare sentimentală a unui înalt personaj din localitate către o damă de mare influență" și că originalul va fi pus la dispoziția curioșilor țn biroul redacției. Ca urmare, Zoe este agitată și rostește un monolog prin care-si motivează hotărârea de a ceda alegerii lui Cațavencu, deoarece cu un mișel ca el lupta ar fi o copilărie, o nebunie,este o caracterizare indirectă)

4=În actul III,ACȚIUNEA ESTE MUTATĂ DIN SALONUL CASEI LUI Trahanache în sala cea mare a pretoriului primăriei, un fel de exagon din care se văd trei laturi. Trei uşi în fund; cea din mijloc dă în coridorul de intrare; pe cea din dreapta se citeşte: „Ofiţer ţivil"; pe cea din stânga: „Arfiva". În stânga la planul al doilea, o uşă cu inscripţia „Cabinetul Primarelui". În dreapta, acelaşi plan, altă uşă cu inscripţia: „Reghistratura". — Partea din stânga până la uşa „Arfivei" este despărţită de scenă cu un grilaj de lemn acoperit cu perdeluţe de chembrică[6] verde. Lângă grilaj, la stânga, în scenă, este o estradă pe care sunt aşezate masa şi jeţul prezidenţial. Înaintea mesei, puţin mai jos, este tribuna.

În acul IV acțiunea se desfășoară în grădina lui Trahanache, în fund grilaj cu poartă de intrare în mijloc; se vede în fund perspectiva orăşelului pe un fundal de dealuri. La dreapta în grădină, pe planul întâi şi al doilea, intrarea, cu trei trepte de piatră, în casele lui Trahanache.

5=Elementele de discontinuitate între actul I și II prin apariția de noi personaje,atmosfera devine tot mai tensionată:

   În actul I, decorul este :o anticameră bine mobilată. Uşă în fund cu două ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul din fund o uşă, la stânga altă uşă, în planul din faţă. În stânga, planul întâi, canapea şi un fotoliu= Ștefan Tipătescu, prefectul județului, zis și “Conu’ Fănică” este foarte agitat, plimbându-se cu ziarul în mână și comentând anumite fraze care fac referire chiar la dânsul, este împreună cu Ghiță Pristanda, polițaiul orașului. Apare în scenă și Zaharia Trahanache, intitulat prezidentul tuturor comitetelor și comiților, care merge la Tipătescu să îl informeze despre vizita sa la sediul ziarului ,,Răcnetul Carpaților”, unde fusese chemat de către Nae Cațavencu pentru propunerea unui târg, îi povestește lui Tipătescu că a fost informat de către Nae Cațavencu, adversarul lor politic, despre faptul că acesta a găsit o scrisoare de amor pe care Tipătescu o trimisese către soția lui Trahanache, Zoe.

   În actul II,decorul este același,apar însă  Brânzovenescu și Farfuridi, care văzând întâlnirile clandestine dintre Trahanache și Cațavencu (adversarul lor politic), se tem să nu fie trădați de către prefect și Trahanache. Pentru că nu primesc un răspuns clar, Brânzovenescu și Farfuridi decid să trimită o scrisoare anonimă către comitetul Central de la București prin care să informeze că se pregătește un complot în partid, împotriva lor.Este un dialog între Zoe și Tipătescu, încercând să găsească o soluție pentru a-l împiedica pe acesta să publice scrisoarea, Prefectul nedorind să-l susțină pe Cațavencu la alegeri. Zoe îi promite lui Nae Cațavencu susținere în cadrul alegerilor electorale, astfel încât Nae Cațavencu să nu publice scrisoarea în ziar. într-un final Tipătescu hotărăște și el că îl va susține pe Cațavencu la alegeri în schimbul scrisorii. După aceste discuții tensionate, apare din nou în scenă Zaharia Trahanache care aflase că Nae Cațavencu delapidase statul printr-o societate pe care o deținea, dar negăsind pe nimeni în salon, îi lasă un bilet lui Tipătescu și pleacă.

6=În actul III,scena înfăţişează sala cea mare a pretoriului primăriei, un fel de exagon din care se văd trei laturi. Trei uşi în fund; cea din mijloc dă în coridorul de intrare; pe cea din dreapta se citeşte: „Ofiţer ţivil"; pe cea din stânga: „Arfiva". În stânga la planul al doilea, o uşă cu inscripţia „Cabinetul Primarelui". În dreapta, acelaşi plan, altă uşă cu inscripţia: „Reghistratura". — Partea din stânga până la uşa „Arfivei" este despărţită de scenă cu un grilaj de lemn acoperit cu perdeluţe de chembrică[6] verde. Lângă grilaj, la stânga, în scenă, este o estradă pe care sunt aşezate masa şi jeţul prezidenţial. Înaintea mesei, puţin mai jos, este tribuna. Pe masă sunt două candelabre, hârtie, călimări şi un clopoţel. Pe tribună o sticlă şi un pahar de apă. De partea dreaptă sunt bănci dese şi scaune; sub estradă, asemenea. Peste tot sunt bănci şi scaune, afară de o cărare lăsată liber de la uşa de intrare din fund prin mijlocul scenii, pe unde vine şi se duce lumea. Pe pereţi câteva lămpi atârnate în cuie. Lumină cam săracă. La ridicarea perdelii, Trahanache este la masa prezidenţială în jeţul său, la spatele tribunei. Împrejurul mesii, Brânzovenescu şi alţi cetăţeni. — înaintea tribunii, cu spatele spre dânsa, alegători, cetăţeni, public, unii şezând jos, alţii în picioare. Pe bănci, pe scaune şi împrejur asemenea. În capul băncilor din faţă e Caţavencu împreună cu Ionescu, Popescu şi alţi dascăli şi partizani. — Farfuridi e la tribună. — Perdeaua se ridică asupra unei întreruperi. În toată sala e rumoare. Prezidentul agită clopoţelul.

   În actul III, care constituie şi punctul culminant, acţiunea se desfășoară în sala mare a primăriei,este un spațiu mai mare,mai liber,unde participă mai multe personaje,au loc discursurile candidaţilor. Moment de maximă încordare, în care cei doi posibili candidaţi, Farfuridi şi Caţavencu, rostesc discursuri antologice. Are loc o bătaie între taberele de alegători, declanşată imediat după anunţarea candidatului, astfel încercarea lui Caţavencu de a vorbi în public despre scrisoare eşuează. În încăierare, Caţavencu pierde pălăria cu scrisoarea, găsită pentru a doua oară de Cetăţeanul turmentat, care o duce destinatarei.

7=Actul II—notațiile autorului arată mișcarea celor două personaje:Cațavencu și Tipătescu,dialogul, stările tensionate ale fiecăruia: sunt dușmani politici înverșunați,nu-și stăpânesc furia. Tipătescu strigă pe un ton nervos că vrea să-l omoare, iar Cațavencu tremură înfricoșat,tipând după ajutor.

8= Ghita Pristanda, politaiul orasului, este tipul slugarnicului, prezent in piesa de la inceput pana la sfarsit in toate momentele cheie ale actiunii. Ghiță Pristanda este caracterizat și indirect prin intermediul dialogurilor și acțiunilor celorlalte personaje. De exemplu, toți ceilalți personaje se amuză de prostia și naivitatea lui Ghiță, făcând glume pe seama lui și profitând de el în diferite situații. Acest aspect evidențiază faptul că Ghiță Pristanda nu este luat în serios de către ceilalți, iar lipsa sa de inteligență îi aduce doar dispreț și amuzament. O altă trăsătură a personajului Ghiță Pristanda este lăcomia și dorința de a se îmbogăți rapid. El este prezentat ca un om oportunistic, dispus să mintă și să se folosească de oricine pentru a-și atinge scopurile. De exemplu, Ghiță este dispus să vândă voturile oamenilor pentru a obține avantaje personale și bani. Această caracterizare indirectă arată că Ghiță Pristanda este un om fără principii și moravuri, un personaj negativ și lipsit de integritate morală. Cu toate acestea, Ghiță Pristanda este și un personaj comic și amuzant, care aduce un suflu de umor în această comedie de moravuri sociale. El este prezentat ca un personaj naiv și simplu, care nu înțelege toate jocurile și intrigi politice. Prin intermediul replicilor sale comice și momentelor în care este pus în situații amuzante, 

9= Posesor al tehnicii disimulării, Caţavencu face risipă de gesturi, de expresii pentru a-şi

impresiona auditoriul. Este revelatoare scena V din actul al III-lea, când Caţavencu pune în funcţiune

întregul arsenal de captare a bunăvoinţei ascultătorilor, trecând de la emoţie, glas tremurat, plâns cu

hohote la ton brusc, vioi şi lătrător. Tehnica discursului său prevede pauze menite să crească tensiunea şi să dea timp ascultătorilor să-l aplaude. Este cel mai important moment pentru definirea

personajului ca demagog care declară că se gândeşte “ca orice român”, “ca orice fiu al ţării sale” la “ţărişoara” lui,la,,fericirea ei”,la,,progresul ei.”În actul IV, deznodământul Caţavencu apare umil şi speriat. Propulsarea politică a candidatului-surpriză se

datorează unei poveşti asemănătoare, deoarece şi el găsise o scrisoare

compromiţătoare. Caţavencu este nevoit să accepte să conducă festivitatea în cinstea

noului ales, şi totul se termină într-o atmosferă de sărbătoare şi împăcare.