Figuri de stil

Pag.129

1=

a. Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!=  în antiteză se opun secvențe cu sens contrar, fapte, personaje, idei și se subliniază prin contrast deosebirile existente între modalitățile lor de a fi și de a se manifesta.

b. „Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie,/ Braț molatic ca gândirea unui împărat poet.“

„Marmură caldă“ și „ochi de piatră ce scânteie“ oximoron=figură de stil de nivel sintactic care constă în evocarea în aceeași sintagmă a unor însușiri contradictorii, cu efecte surprinzătoare.

c. “Vîjîind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie”=

Aliterație-repetiție consonantică cu efect eufonic,: Eminescu, imită în “Scrisoarea III” şuierul săgeţilor şi lovirea lor în inamic prin repetarea consoanelor v, j, s, ş şi a grupului pl:

2=,,Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.”

= repeterea aceleaşi părţi de vorbire:adverbul,,mereu”//

=,, va plânge apa”=personificare

= la nivel sintactic repetarea aceluiași adverb,,mereu”la începutul și la sfârșitul aceleași unități sintactice sau al aceluiași vers

Figuri de sunet

1=

a.„Argint e pe ape şi aur în aer”= imagini vizuale prin strălucirea apei și aerului prin jocul de lumini de pe suprafața apei cu repetarea vocalelor: ,,a”și,,e”=asonanță; pentru a se obţine un efect muzical, eufonic.

b.,, „Stelele-n cer”=imaginea creată este vizuală, desfăşurată pe verticală, de jos în sus prin aliterație – repetarea consoanelor: ,,l”și asonanță prin repetarea vocalelor,,e”, pentru a se obţine un efect muzical, eufonic.

c.,,Alunece luna”= asonanță prin repetarea vocalelor,,u”și,,e”pentru a se obţine un efect muzical, eufonic; aliterație – repetarea consoanelor:,,l”și,,n”și a grupului,,lun”ce arată o cădere ușoară.

2=aliterație:repetarea consoanelor:,,t,m,n,g,nt,= efect de intensificare sau repetarea unei structuri (expresii sau cuvinte) de cel puțin 2 ori),in aceeași ordine .

,, Toamna sună-n geam frunze de metal,

      Vânt.

    În tăcerea grea, gând și animal,

      Frânt.”

Figuri sintactice:repetiția

1=

a.,, Spre albele ziduri, aleargă — aleargă, Și albele ziduri ... Si albele ziduri, lucesc, — strălucesc!”= mișcarea continuă,  tot mai departe , pe monotonia fundalului, repetițiile dau o notă muzicală,o cadență desăvârșită,vizuală

b.,, Din lumea ultimului cîntec, Purtat pe-a berzelor aripă • Din ţărm în ţărm, , Din ţară-n ţară, Din om în om, Din gură-n gură,”=repetiția ritmul și cadența versurilor,  un procedeu stilistic,și l sintactic,repetiția unei prepoziții și substantiv; intensifică expresia prin mențiunea consecutivă a aceluiași cuvânt și sporește efectul sugestiv al cuvântului insistând asupra lui în diverse ipostaze;

c.,, Dor cu dor să se cuprindă, Drag cu drag.”=repetiția cuvintelor accentuează fiorul iubirii

d.,, La noi sunt cântece și flori. Și lacrimi multe,multe” ... repetiție multitudinea dar și diversitatea trăirilor :bucurie și durere;

e.,, Se face mai albastru-adâncul, și codrul mai adânc se face, Mai dulce sunetul de fluier, mai leneșă a nopții pace, Mai răcoroasă adierea, mai viu ala stâncilor ecou.”=repetiția unui cuvânt ce are diferite valori morfologice:substantiv,adjectiv;diferite adjective la comparativ de superioritate

pag.130

2=chiasmul-- repetarea încrucișată a segmentelor cu aceleași funcții sintactice sau opunerea a doi termeni, al doilea fiind inversul primului.

a.,,Miresme dulci de flori mă-mbată și mă alintă gânduri blânde”..=  repetiția și  chiasmul

b.,Toate-s vechi și nouă toate”=antiteză,repetiție

c.,, “Căci toţi se nasc spre a muri/ Şi mor spre a se naşte.”=repetiție prin schimbarea formei verbului,,a muri”;

FIGURI DE GÂNDIRE ȘI ATITUDINI RETORICE

1==exclamație=

a.,,Oh! sufletul - curat argint de odinioară ." „Oh!” accentuează starea de melancolie, de nostalgie faţa de pierderea sufletului inocent de altădată: „curatul argint de-odinioară”.=exclamație intimă

b.,, Cât de frumoasă te-i gătit , Naturo, tu!”=personificare;exclamație; poetul se adresează naturii ca unei persoane aievea, frumoasă de care se simte îndrăgostit;

c.,, Bătrâne Olt!cu buza arsă. Îţi sărutăm unda căruntă.”=invocație solemnă,adresare directă,personificare;

d.,,O! ce glas de clopot spart și răgușit”=exclamație intimă;personificare înfiorată;

2=

a.,,De ce m-ați dus de lângă voi/De ce m-ați dus de-acasă?”=întrebare reală,dramatică,răspunsul e dificil.

b.,, Câte nu ne povestirăm /Stând alăturea la masă?”=întrebare reală,admirativă,exclamativă,fără răspuns;

c.,,Lăcaş străbun, cu turnul şubţiratec, Mă mai primeşti sub zidurile tale?”=întrebare care ascunde o dorință de a a-și găsi adăpost în credința unui loc;

d.,,Putea-va oare cerul să mă ierte?”=întrebare plină de regrete la care nu se așteaptă răspuns,dar cu speranță;

e.,,  Şi cine s-ar opri să plângă./ O frunză veştedă-n cărare, /Când codrii freamătă alături. /Şi râd în răsărit de soare?”=întrebare falsă,emoționantă,tristă,neliniștită,fără un răspuns;