EVALUARE U3
1=poezia,,Harta”de Marin Sorescu
......... Poezia este un autoportret al unui om căruia îi este suficient un ,,băț”- simbolul al regenerării și nemuririi, spre a se descrie: corpul îi este inundat de apa,ce conține sămânța primordială,generatoare a vieții,a purificării,este un labirint al cunoașterii;,,desenată în albastru” devine simbolul adevărului și al veșniciei.Există un transfer de sens între termenii ce denumesc părțile corpului și definițiile acestora:ochii ca ,,stelele de mare”au puritatea văzduhului ce poartă tainele luminii.Fruntea prin capacitatea de înţelegere şi acceptare,semn al norocului este locul ce arată trăirile omului,iar,,inima...insula de foc” este refugiul sentimentelor. Fruntea,semn al intelepciunii, pornind dintr-o descendență telurică, devine un simbol al lumii eterne, celeste.
Jocul descriptiv continuă, iar pe ,,hartă” se observă acum picioarele, care justifică relația omului cu lumea exterioară, drumurile pentru împlinirea idealurilor, picioarele potențializează corpul uman în totalitatea sa.Conjuncția,,dacă”exprimă o experienţă lirică imaginată,vederea,,mării”,loc al transformărilor,al renașterii,dar și al nehotărârii sufletului care se poate transforma în piatră exprimă frământarea vieții-sufletul vine din spații siderale și se întoarce tot acolo.,,Harta” cuprinde și pete albe,urmele ,,gândurilor și întâmplărilor de mâine”,trăirile,speranțele pentru din viitor.
Continentele-pământul- înseamnă conștientul,dorința ce-i permite omului să se conecteze cu mediul înconjurător și să descrie în propriul interior o imagine internă a realității. Dorința de a primi va fi înlocuită cu dorința de a dărui, a da, a iubi, dorința care va dezvolta în om simțurile vieții. Harta vieții omului exprimă perfect relația cu tărâmul ceresc,este o hartă de conștiință, de armonizare și echilibru.
Limbajul poeziei luat din geografie și anatomie transfigurează artistic imaginea ,,hărții”, iar termenii unui limbaj expresiv caută frumusețea, armonia, făcând posibile legături între simțurile omului și continente, respectiv, dintre suflet și mare, așa cum apar în text.
Sunt prezente mărci ale eului liric:,,să arăt;gândesc;văd;mele;mă;mi;meu.
Principala figură de stil este metafora prin care se trece de la semnificația obișnuită a cuvântului la o
altă semnificație, pe baza unei comparații subînțelese: ochi-stele; picioare-drumuri; insula de foc-inima;suflet-mare; fruntea este ,,scoarța încrețită a pământului”.
Sunt remarcate imaginile vizuale, specifice descrierii:,,cele trei părți de apă ...se văd foarte bine ; ,,apa e desenată cu albastru.... cei doi ochi, stelele mele de mare.”
Sunt remarcate modurile verbale: indicativul prezent, care exprimă acțiuni reale, concrete:,,văd, descriu, e desenată”; conjunctivul prezent, care exprimă acțiuni ale minții,imaginare,posibile :,,mai întâi să vă arăt cu bățul”; condițional-optativ prezent exprimă opțiunea- condiția îndeplinirii acesteia ,,altfel marmura ei n-ar face valuri”, specifice desenării unui autoportret, pentru că natura prezentată este permanent în strânsă legătură cu stările sufletești ale eului liric.
La nivel prozodic remarcăm versul liber,potrivit unui monolog liric însoțit de o descriere artistică
în versuri de tip portret-autoportet.
1=Corespondențe între geografie și ființa omului: apa,ce conține sămânța primordială,generatoare a vieții,a purificării; ochii ca ,,stelele de mare”au puritatea văzduhului ce poartă tainele luminii;fruntea prin capacitatea de înţelegere şi acceptare,semn al norocului este locul ce arată trăirile omului,iar,,inima...insula de foc” este refugiul sentimentelor; picioarele, care justifică relația omului cu lumea exterioară, drumurile pentru împlinirea idealurilor; sufletul vine din spații siderale și se întoarce tot acolo. Harta vieții omului exprimă perfect relația cu tărâmul ceresc,este o hartă de conștiință, de armonizare și echilibru.
2= Principala figură de stil este metafora prin care se trece de la semnificația obișnuită a cuvântului la
o altă semnificație, pe baza unei comparații subînțelese: ochi-stele; picioare-drumuri; insula de foc-inima;suflet-mare; fruntea este ,,scoarța încrețită a pământului”. Fruntea prin capacitatea de înţelegere şi acceptare,semn al norocului este locul ce arată trăirile omului,iar,,inima...insula de foc” este refugiul sentimentelor. Fruntea,semn al intelepciunii, pornind dintr-o descendență telurică, devine un simbol al lumii eterne, celeste. Continentele-pământul- înseamnă conștientul,dorința ce-i permite omului să se conecteze cu mediul înconjurător și să descrie în propriul interior o imagine internă a realității. Dorința de a primi va fi înlocuită cu dorința de a dărui, a da, a iubi, dorința care va dezvolta în om simțurile vieții. Harta vieții omului exprimă perfect relația cu tărâmul ceresc,este o hartă de conștiință, de armonizare și echilibru.
3= Harta trupului uman, comparabilă cu aceea a,, pământului meu”,omul este al locului din care a fost născut,este armonia omului cu pământul natal care este nemuritor în fața generațiilor ce vor veni.
4= Trupul omenesc este o harta coerenta, stravezie, comparabila, prin termeni geografici semnificativi, cu un planiglob. Limbajul poeziei ușor ironic luat din geografie și anatomie transfigurează artistic imaginea ,,hărții”, iar termenii unui limbaj expresiv caută frumusețea, armonia, făcând posibile legături între simțurile omului și continente, respectiv, dintre suflet și mare, așa cum apar în text.
5= Neomodernismul este curentul literar este
caracterizat prin respingerea formelor grave și prin redarea temelor grave
într-o manieră ludică, de joc, care ascunde tragicul.
aspecte:
- Ambiguitatea mesajului și a referentului poetic constă în capacitatea cuvântului de a avea mai multe sensuri în același context.
- Poetul modernist manifestă o viziune poetică modernă ce este construită prin structuri sintactice șocante, prin simboluri multiple și prin sintaxa versurilor.
-Scriitorii au un discurs poetic în care se asociază descrierea tip portret cu elemente de narativitate poetică.
-Tehnici moderne precum sugestia și ingambamentul,
procedeu artistic care constă în continuarea ideii în versul următor.
Marin Sorescu susține că actul poetic constă în a avea curajul să-ți dezvălui
subiectivitatea, „sufletul până în cutele lui cele mai întunecoase, spaimele și
năzuințele cele mai intime” cu aspirația de a ieși din contingent, asemenea
păsării care, petrecându-și majoritatea timpului într-un copac, nu cântă
numai în și numai despre copac.” Există un transfer de
sens între termenii ce denumesc părțile corpului și definițiile acestora:ochii
ca ,,stelele de mare”au puritatea văzduhului ce poartă tainele luminii.Fruntea
prin capacitatea de înţelegere şi acceptare,semn al norocului este locul ce
arată trăirile omului,iar,,inima...insula de foc” este refugiul sentimentelor. Fruntea,semn
al intelepciunii, pornind dintr-o descendență telurică, devine un simbol al
lumii eterne, celeste.
Jocul descriptiv continuă, iar pe ,,hartă” se observă acum picioarele, care justifică relația omului cu lumea exterioară, drumurile pentru împlinirea idealurilor, picioarele potențializează corpul uman în totalitatea sa.Conjuncția,,dacă”exprimă o experienţă lirică imaginată,vederea,,mării”,loc al transformărilor,al renașterii,dar și al nehotărârii sufletului care se poate transforma în piatră exprimă frământarea vieții-sufletul vine din spații siderale și se întoarce tot acolo.,,Harta” cuprinde și pete albe,urmele ,,gândurilor și întâmplărilor de mâine”,trăirile,speranțele pentru din viitor.
Continentele-pământul- înseamnă conștientul,dorința ce-i permite omului să se conecteze cu mediul înconjurător și să descrie în propriul interior o imagine internă a realității. Dorința de a primi va fi înlocuită cu dorința de a dărui, a da, a iubi, dorința care va dezvolta în om simțurile vieții. Harta vieții omului exprimă perfect relația cu tărâmul ceresc,este o hartă de conștiință, de armonizare și echilibru.
Limbajul poeziei luat din geografie și anatomie transfigurează artistic imaginea ,,hărții”, iar termenii unui limbaj expresiv caută frumusețea, armonia, făcând posibile legături între simțurile omului și continente, respectiv, dintre suflet și mare, așa cum apar în text.
6=CERERE:
Domnule director,
Subsemnatul,...................... ,elev în clasa a Xa C al Liceului,,.............................”,rog a mi se elibera o adeverință,care consemnează că sunt elev al acestui liceu, necesară,pentru a-mi face un abonament la Biblioteca Metropolitană București - Biblioteca Ion Creangă.
Data: semnătura:
Domnului director al Liceului,,.........................................
