EVALUARE

pag.110 

,,De o săptămînă… De o săptămînă nu mai am linişte, fir-ar să fie! De cînd a sunat Alice… Alice – frumos nume, nu? Eu i l-am ales. Normal, că e fiică-mea. Adică vreau să spun că bărbată-miu voia să-i spună altfel. Cristina, parcă. Sau poate Maria, nu mai ţin minte exact. Oricum, nume de astea care
sînt cu sutele. Cel puţin la noi în oraş. Nume de coafeză sau de contabilă. Nu, dragă, o să-i spunem Alice, nume de prinţesă, am ţinut eu morţiş. Aveam eu aşa o chestie în cap, că la un nume frumos nu poţi să ai decît o viaţă pe măsură. N-a ajuns prinţesă, ci ingineră. Asta fiindcă eu am ţinut să fie ingineră. Cu gîndul că se va angaja la fabrica în care lucram eu pe vremea aia şi că toată lumea va vorbi pe la colţuri: O ştiţi pe Emilia Apostoae? Ei bine, inginera Alice e fiica ei. Dar, pînă să se angajeze Alice, comunismul a căzut şi fabrica unde lucram eu s-a dus de rîpă. Ditamai fabrica în cîţiva ani a ajuns nişte ruine printre care cresc buruienile şi se oploşesc cîinii vagabonzi. Au fost furate pînă şi ferestrele, au fost smulse pînă şi prizele. Cînd se întîmplă să mai trec pe lîngă ea, întorc capul. Mă frige sufletul, pe cuvînt. Am senzaţia că acolo, în secţie, scheletele noastre au rămas în poziţie de lucru, gata în orice moment să înceapă treaba. Că e doar o pană de curent. Ştiu că-i o prostie cît mine de mare, că vremurile nu se mai întorc, dar asta simt. Acum se vorbeşte că ăia de la Coca-Cola au cumpărat totul şi că vor deschide o secţie de îmbuteliere. Unii, nu înţeleg de ce, se bucură. Eu una nu arunc banii pe otravă, cumpere proştii! Eu în fiecare an fac o socată de n-au băut americanii nici în visele lor cele mai frumoase.”

1.rezumat

O femeie nu are liniște de când a sunat fiica sa,Alice.Numele fetei,nume de prințesă, a fost ales de mama sa,chiar dacă tatăl său voia alt nume banal.Mama a dorit ca fata să ajungă ingineră și să lucreze în fabica ei,astfel er mândră..Fabrica,însă,a ajuns ruină,totul a fost furat,dar și acum are senzația că ea există în acel loc ca altă dată.A aflat că se va deschide în locul fabricii o secție pentru Coca-Cola.Nu va da banii pe o asemenea băutură,pentru că face socată,de care americanii nici nu au auzit.

2.Perspectiva narativă este subiectivă,pentru naratorul este și personaj implicat în acțiune, prin urmare povestește la persoana I. Mărcile lexico-gramaticale ale eului narativ sunt formele pronominale:„eu,mea,noi,mine” și verbele de persoana I:„nu am,am ales,să spun,am ținut,întorc.” 

3.caracterizare:

Personajul din fragment este prototipul femeii simple cu tradiţii puternice, fără idealuri înalte, ce se dezvoltă în anii comunismului românesc şi care, în momentul dispariţiei acestuia, încearcă să îl recupereze prin singurul mijloc rămas viabil: memoria personală. Este o încercarea de a se integra în prezentul ce nu îi oferă aceleaşi satisfacţii. Spaţiul din jurul personajului respiră de la începutul romanului aceeaşi imposibilă împăcare cu istoria şi cu trecerea timpului. Este o degradare pe care personajul o resimte acut, o degradare la nivel de aşteptări personale şi de proiecţii prezente. Nostalgia personajului se activează la fiecare gând al acestuia, dorinţa de a trăi acele clipe din trecut fiind incomensurabilă.

Personajul respinge într-o oarecare măsura înnoirea societăţii,regretând timpul când muncea în acea fabrică și prezentul când vede totul năruit și degradat.

Eroina este aşezată pe poziţia povestitorului şi, cu lexicul simplu,popular, oferă detalii despre nostalgia anilor care au trecut. Drama este cu atât mai puternică cu cât vede deradarea locului unde a muncit, încearcând un sentiment de frustrare şi resemnare.  Aparent un personaj linear şi simplu, personajul dezvăluie putere de autoanaliză, ceea ce îi oferă contur şi rezistenţă ficţională.

 Pusă faţă în faţă cu sine, protagonista îşi analizează comportamentul,punând în balanţă cele două regimuri.

4.Incipitul romanului povestește drama unui personaj care trece prin transformările societății românești.Interesantă este atitudinea femeii care a ținut ca fiica ei să poarte un nume deosebit,de prințesă și dezamăgirea pe care o trăiește văzând prezentul ce o înconjoară:locul în care a muncit este o ruină,dar acolo se va face o altă fabrică venită de peste ocean,din America.

5.În acest fragment apare stilul indirect liber: gândurile personajului sunt redate de către naratorul care  îşi lasă personajul doar să se manifeste, se reproduc cuvintele personajului, lipsesc verbele de declarație,este păstrată intonația nostalgic,melancolică a vorbirii directe.
Narațiunea la persoana întâi arată gândurile unei femei ce trăiește drama unui prezent tulbure pentru ea.

6.interviu cu Virginia Ruzici,campioană la tenis,absolventă a Liceului,,Jean Monnet”București

Întrebări:

1.Ați avut o carieră extraordinară încununată cu titlul de la Roland Garros, în 1978. Dacă ar fi să vă adăugați în palmares un al doilea titlu de Grand Slam, care ar fi acela?
2. Ați câștigat titlul la Roland Garros în 1978 și a fost amintirea preferată a românilor pentru mult timp. Ați disputat finala la Paris și în 1980, însă de data aceasta Chris Evert s-a impus. Ce ar fi însemant un al doilea titlu în doar 3 ani?

3.Simona Halep a avut de-a lungul carierei multe victorii cu încărcătură emoțională foarte mare. Care a fost, pentru dumneavoastră, cel mai emoționant succes al Simonei? Și de ce?